In regiunea multiculturala a Transilvaniei , romani, sasi si unguri au trait impreuna timp de secole, modeland istoria si arhitectura acestui pamant de basm. Lasand un patrimoniu remarcabil pe teritoriul Transilvaniei, mostenirea saxona poate fi urmarita prin cetati extraordinare si biserici fortificate iesite din comun pe care sasii le-au construit de-a lungul secolelor. In zilele noastre, ei atrag calatorii cu povestile lor magice, cu arhitectura frumoasa si cu cativa sasi minunati ramasi. Iata de ce sunt fascinante.
Un patrimoniu de lunga durata
Sasii au ajuns in Transilvania in secolele XII si XIII, din regiunile raurilor Rhin si Moselle. Chemati de conducatorii Regatului Ungar, aveau rolul de a proteja granita de sud a regatului. S-au stabilit in Transilvania si au format comunitati compacte, locuind in orasele si satele din regiune. Bisericile gotice fortificate si cetatile pe care le-au construit formeaza astazi o mostenire uimitoare, dovedind dovada maiestriei sasesti.
Sapte cetati
In 850 de ani, vremurile in care sasii au trait pe teritoriul Transilvaniei, au ridicat aproape 200 de fortificatii, imprastiate in sudul Transilvaniei. Dar adevaratele minuni ale muncii lor sunt sapte cetati, care s-au dezvoltat in vremuri de inflorire a centrelor comerciale intre lumea orientala si cea occidentala. Numele german al Transilvaniei, Siebenburgen, care inseamna „cele sapte cetati”, aminteste de vremurile in care sasii locuiau acolo: Bistrita (Bistritz), Brasov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Medias (Mediasch), Sebes (Muhlbach), Sibiu ( Hermannstadt) si Sighisoara (Schassburg).
De la biserici la cetati
Punctat in sudul Transilvaniei, se intindeau peste 100 de sate sasesti. Fiecare sat este impodobit cu o biserica fortificata maiestuos, o mostenire unica a populatiei sasesti. Acestea aveau atat rol religios, cat si militar si impreuna formeaza unul dintre cele mai dense sisteme de fortificatie pastrate in Europa.
Cu toate acestea, desi toate sunt numite „biserici fortificate”, ele sunt impartite in trei categorii diferite: biserici care contin elemente defensive, cum ar fi un turn transformat intr-un donjon, ziduri prevazute cu portite sau drumuri de veghe prevazute cu gauri folosite pentru a arunca gudron pe invadatori, precum cei din Cloasterf , Seica Mare si Seica Mica ; biserici inconjurate de ziduri fortificate, precum cele din Prejmer si Harman ; biserici-cetate, care sunt o combinatie intre cele doua, avand atat o biserica fortificata, cat si metereze, precum cele din Rotbav , Dealu Frumos , Valea Viilor si Cristian .
Pejmer si camerele sale de adapost
Prejmer este cea mai mare biserica fortificata din sud-estul Europei si printre cele mai impresionante cetati sasesti. Biserica este inconjurata de ziduri inalte de 12 metri (40 de picioare) si groase de patru metri (10 picioare). Camerele au fost construite in interiorul zidurilor, servind ca depozite alimentare in vremuri de pace si adapost in vremuri de asediu. Fiecare familie din sat avea o camera desemnata in interiorul cetatii, marcata cu numarul casei familiei. Mai mult, au fost amenajate si camere dedicate cursurilor scolare, iar cetatea a fost construita astfel incat localnicii sa poata rezista in interior timp de cateva saptamani. Pentru a transporta alimentele, au folosit un pasaj subteran. Toate acestea l-au ajutat pe Prejmer sa reziste la 50 de asedii. Astazi, cetatea sta mandra ca o mostenire extraordinara a sasilor transilvaneni.
Povestea celor patru turnulete
Abilitatile si abilitatile sasilor de a construi cetati de piatra le-au adus mai multe privilegii, inclusiv autonomie administrativa care, intr-o Europa a monarhiilor, era inegalabila. Printre altele, aveau propriul lor judecator – spre deosebire de alte asezari transilvanene care erau subordonate unui judecator regal – si dreptul de a aplica pedeapsa capitala. Acest drept a fost descris in arhitectura cetatii, cu patru turnulete care impodobeau acoperisul turnului bisericii cetatii – cum ar fi in Medias, sau turnul defensiv, cum ar fi Turnul cu ceas al Sibiului, sau una dintre portile principale de intrare, cum ar fi Poarta Ecaterina a Brasovului. Oriunde vezi cele patru turnulete, stii ca nu este doar o decoratie arhitecturala, ci un semn ca satul sau orasul aveau dreptul la judecata capitala.
La fiecare turn, o breasla
In timp ce zidurile groase si turnurile monumentale ale cetatilor sasesti aveau rolul principal de a-si proteja locuitorii, ele aveau de fapt utilizari multiple. In interiorul zidurilor voluminoase, foarte talentatii mesteri sasi erau organizati in bresle, producand obiecte zilnice: haine, incaltaminte, obiecte din lemn, decoratiuni, oale si multe altele. Munca lor a transformat cetatile in mari centre comerciale, comercializand produse in tot Regatul Ungar, Europa Centrala si Orientul Mijlociu. Atelierele lor erau amplasate in interiorul turnurilor cetatii, prin urmare mesterul avea un rol dublu: sa produca dupa mestesugul breslei lor in vremuri de pace si sa protejeze cetatea in vremuri de razboi. Astazi, fiecare turn dintr-o cetate saseasca poarta numele breslei care lucra in interiorul ei.
Cea mai bine conservata cetate medievala din Europa
Asezat pe un deal din Sighisoara aseaza o pitoreasca cetate medievala. Inaltata de sasi, aceasta bijuterie transilvaneana este astazi cea mai bine conservata cetate medievala din Europa. Zidurile groase, fortificate, balustradele puternice si un turn de ceas maiestuos protejeaza ceea ce a fost una dintre cele mai inflorite cetati din Transilvania. Astazi, casele izbitor de frumoase, colorate, strazile pietruite si mesterii mestesugari alcatuiesc farmecul sau. In ultimul weekend din iulie, din Sighisoara Festivalul Medieval aduce inapoi atmosfera erei medievale pe strazile cetatii, cu artizani talentati, cavaleri neinfricati si doamne respectabile. Daca doriti sa faceti parte din poveste, asigurati-va ca va rezervati camera cu cateva luni in avans, deoarece evenimentul este foarte popular in randul romanilor.
Un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO
Sapte dintre satele sasesti care gazduiesc biserici fortificate sunt incluse pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO , ca „un exemplu remarcabil de tip de cladire, ansamblu arhitectural sau tehnologic sau peisaj care ilustreaza o etapa semnificativa din istoria omenirii”. Ele sunt reprezentative pentru peisajele culturale din sudul Transilvaniei si sunt definite de „un sistem specific de utilizare a terenului, un model de asezare si organizarea fermei familiale” datand din Evul Mediu. Bisericile lor stau ca reprezentari arhitecturale ale arhitecturii din secolele XIII-XVI, construite in principal in stil gotic.
Cetatile UNESCO se gasesc in satele Biertan, Prejmer, Darjiu, Saschiz, Calnic, Viscri si Valea Viilor. In plus, Cetatea Sighisoarei este, de asemenea, pe lista UNESCO, fiind „un exemplu remarcabil de asezare umana traditionala”.
