Sursă: Unsplash.com
Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului și, de asemenea, una dintre cele mai frecvent accidentate. Oasele, cartilajul, ligamentele și tendoanele din structura ei lucrează împreună pentru a-i asigura integritatea funcțională, permițând astfel realizarea diferitelor tipuri de mișcări. Din cauza tuturor structurilor anatomice aflate în mișcare și a faptului că este în permanentă solicitată, deseori apar frecvente afecțiuni la acest nivel.
Leziunile de la nivelul genunchiului se diferențiază în funcție de gravitate, unele dintre ele putând fi cu succes gestionate prin ortezare, repaus fizic, imobilizarea articulației și evitarea solicitării în exces a aceștia, deci a șocurilor mecanice care ar putea produce și mai multe deprecieri structurale. Cu toate acestea, există și multe alte leziuni care sunt mult mai grave și necesită tratament special și diagnosticare din partea unei persoane avizate.
Cele mai frecvente afecțiuni ale genunchilor
Leziunile genunchilor pot apărea la nivelul tuturor formațiunilor care fac parte integrantă din structura acestei articulații: cele patru ligamente, meniscuri articulare, capsulă articulară, tendoane, rotulă, oasele anexe și chiar lichidul care căptușește articulația (lichidul sinovial se poate inflama, afecțiunea purtând numele de sinovită). Diagnosticul se pune de către medicul specialist, fiind foarte precis în urma evaluării prin procedeul de artroscopie genunchi. Câteva dintre cele mai frecvente afecțiuni sunt următoarele:
1.Luxațiile – apar, de obicei, atunci când oasele se deplasează într-o anumită măsură din poziția lor anatomică, dislocându-se.
2.Fracturarea rotulei – rotula este un os care se află în grosimea unui tendon și reprezintă unul dintre cele mai frecvent fracturate formațiuni de la nivelul articulației genunchiului (căzături de la înălțimi mari, lovituri puternice etc.).
3.Rupturi ale ligamentului încrucișat anterior – aceste ligamente incrucisate joacă un rol esențial în menținerea stabilității articulației dar, din păcate, suferă deseori leziuni. Acestea se datorează în principal solicitării lor prin mișcări bruște, fiind mai des întâlnite la sportivi și la cei care fac activitate fizică susținută.
4.Ruptură de ligament încrucișat posterior – precum ligamentul anterior, ligamentul încrucișat posterior suferă deseori traumatisme mai ales atunci când acesta este lovit din partea din față (ligamentul anterior se rupe mult mai des în urma loviturilor din partea laterală).
5.Ruptura de menisc – traumatismele la nivelul genunchiului pot duce la ruptura meniscului articular, dar această structură își pierde integritatea și ca urmare a înaintării în vârstă sau a altor afecțiuni (artroză).
6.Rupturi la nivelul tendoanelor – în special la nivelul mușchiului cvadriceps și a tendonului patelar, mult mai des întâlnite la persoanele care practică sporturi precum alergatul de performanță, săriturile în lungime sau cu prăjina.
Tratamentul leziunilor genunchiului
Leziunile genunchiului se tratează în funcție de gravitate. În primă instanță, simptomele locale, imediate, pot fi ameliorate prin procedee specifice, cum ar fi imobilizarea articulației, aplicarea de gheață și medicație. În schimb, pentru diagnosticul corect al afecțiunii, este necesar un consult de specialitate la o clinică de ortopedie. Ulterior, tratamentul trebuie individualizat în funcție de gravitatea problemei și de natura acesteia.
Așadar, se poate ajunge chiar și la intervenție chirurgicală, în cazul în care nu există altă posibilitate de a-ți recăpăta integritatea articulară. Ședințele de kinetoterapie – atât înainte, cât și după intervenția chirurgicală – sunt recomandate, reprezentând un element cheie al recuperării într-o clinica de ortopedie. De asemenea, afecțiunile care nu sunt atât de grave, pot fi tratate prin kinetoterapie susținută, cu dozarea efortului fizic și nivelului de solicitare al articulației.
