Există o obligație legală care a intrat în vigoare acum treisprezece luni și pe care majoritatea magazinelor online din România nu au auzit-o niciodată. Nu e o propunere, nu e un proiect în dezbatere și nu intră în vigoare cândva. Se aplică din 28 iunie 2025.
Legea nr. 232/2022, care transpune în România Directiva (UE) 2019/882 — cunoscută ca European Accessibility Act — cere ca o serie de produse și servicii digitale să poată fi folosite și de persoanele cu dizabilități. Comerțul electronic e pe listă.
Cine intră sub obligație — și cine nu
Legea vizează operatorii economici din comerț electronic, servicii bancare, telecomunicații, transport de călători și servicii media audiovizuale, alături de instituțiile publice.
Există însă o excepție importantă, pe care puțini o menționează: microîntreprinderile care prestează servicii sunt exceptate. Sunt considerate microîntreprinderi firmele cu sub 10 angajați și, cumulativ, sub 2 milioane de euro cifră de afaceri anuală. Ambele condiții trebuie îndeplinite simultan.
În practică, asta scoate din discuție o bună parte din magazinele mici. Dacă însă ai trecut de zece angajați sau de pragul de cifră de afaceri, obligația ți se aplică integral, indiferent cât de mic ți se pare site-ul.
Ce înseamnă concret „site accesibil”
Aici e partea care derutează cel mai tare: nici legea, nici directiva nu conțin indicații tehnice. Textul spune ce trebuie obținut, nu cum.
Standardul de referință este EN 301 549, norma europeană pentru accesibilitatea produselor și serviciilor din tehnologia informației. Tradus în lucruri verificabile pe un site, înseamnă în principal:
- conținutul să poată fi parcurs cu un cititor de ecran, folosit de persoanele nevăzătoare;
- întregul site să fie utilizabil doar de la tastatură, fără mouse;
- elementele interactive — formulare, butoane, pașii de plată — să fie corect etichetate, nu doar colorate;
- contrast suficient între text și fundal, și posibilitatea de a mări textul fără ca pagina să se rupă;
- imaginile să aibă text alternativ, iar informația esențială să nu fie transmisă exclusiv prin culoare sau exclusiv printr-o imagine.
Niciuna dintre acestea nu ține de design. Toate țin de felul în care e construit codul, motiv pentru care un site făcut pe o temă cumpărată nu devine conform prin schimbarea culorilor.
Obligația despre care nu vorbește nimeni: declarația de accesibilitate
Pe lângă site-ul în sine, operatorul trebuie să publice o declarație de accesibilitate, adresată consumatorilor. Ea arată în ce măsură serviciul respectă cerințele legale, explică unde există limitări și pune la dispoziție un canal prin care utilizatorii pot semnala problemele întâlnite. Se actualizează periodic, pe măsură ce site-ul e îmbunătățit.
E cel mai ușor de verificat element din toată legea — fie există pe site, fie nu — și, tocmai de aceea, primul lucru pe care îl caută un control.
Cine controlează și ce riști
Supravegherea e împărțită între mai multe autorități, în funcție de domeniu: ANPC pentru conformitatea serviciilor destinate consumatorilor, Autoritatea pentru Digitalizarea României pentru site-uri și aplicații, ANCOM pentru comunicații electronice, alături de Ministerul Economiei.
Sancțiunea de bază e amenda contravențională, care ajunge până la 15.000 de lei, în funcție de încălcare. Partea mai serioasă vine după: autoritățile pot dispune măsuri complementare — retragerea serviciului de pe piață, suspendarea activității sau suspendarea autorizației, până la remedierea neconformităților.
Pentru un magazin online, o suspendare de câteva zile în vârf de sezon costă mai mult decât amenda.
Nu totul se aplică din prima zi
Legea prevede și perioade de tranziție, iar ele contează la o evaluare corectă a situației. Echipamentele folosite pentru prestarea serviciilor înainte de 28 iunie 2025 pot fi utilizate în continuare până la 28 iunie 2030. Contractele încheiate înainte de termen rămân valabile, fără modificări, tot până în 2030. Terminalele de autoservire pot funcționa până la 20 de ani de la punerea în funcțiune.
Site-ul public al magazinului nu intră însă în niciuna dintre aceste amânări.
Ce poți verifica azi, în zece minute
Fără audit și fără instrumente plătite, patru teste îți spun aproximativ unde te afli:
- Parcurge site-ul folosind doar tasta Tab. Dacă nu poți ajunge la butonul de adăugare în coș și apoi până la finalizarea comenzii, ai o problemă majoră.
- Verifică dacă se vede unde ești. Elementul selectat cu tastatura trebuie să aibă un contur vizibil. Multe teme îl elimină din motive estetice.
- Mărește pagina la 200% din browser. Textul trebuie să rămână lizibil, iar conținutul să nu se suprapună.
- Caută declarația de accesibilitate. Dacă nu există, e cea mai rapidă neconformitate pe care o poate constata cineva.
Testele astea nu înlocuiesc o evaluare după EN 301 549, dar îți arată în câteva minute dacă discuția e despre ajustări sau despre reconstrucție.
Dacă vrei rezultatul fără să le faci de mână, există un instrument gratuit de verificare a accesibilității: introduci adresa site-ului, iar în aproximativ treizeci de secunde primești lista problemelor găsite, explicate în română, nu în jargonul standardului. Are exact aceeași limitare ca orice unealtă automată — acoperă în jur de o treime din criterii, restul cer om — dar îți spune imediat dacă ai o problemă și cât de gravă e. Nu cere date de contact și nu trimite nimic pe email.
Merită spus și ce nu e legea asta: nu e o formalitate birocratică inventată la Bruxelles. În România trăiesc sute de mii de persoane cu deficiențe de vedere, auz sau mobilitate, iar un site pe care nu-l poți folosi cu un cititor de ecran înseamnă, foarte concret, un client care nu poate cumpăra. Obligația legală doar a pus un termen peste ceva ce era oricum o pierdere de vânzări.
Articol realizat de Agenția Phoenix, studio de web design și automatizări, cu experiență în conformitate WCAG pentru site-uri și aplicații.
